sâmbătă, 29 noiembrie 2014



Potrivit presei de la Moscova, Ministerul rus al apararii a incheiat un contract pentru 30 de avioane SU-30SM in martie anul curent. Initial, institutia a planificat achizitionarea a 40 de asemenea aparare in cadrul programului de reinarmare a fortelor militare. Conform planului, 28 de avioane SU-30SM vor trece in dotarea aviatiei, 12 aparate vor intra in posesia Flotei din Marea Neagra, inlocuind vechile SU-24 .

Avionul SU-30SM constituie o varianta modificata a SU-30MK si a fost construit special pentru Rusia. Printre altele, aparatul a primit sisteme moderne de radiolocare si comunicatii, precum si noi scaune catapultabile si o serie intreaga de alte noi echipamente. A fost modificat, de asemenea, structura de inarmare a aparatului.

 sursa: jurnalul.ro

Depozitul de avioane

 Avioane  la  sol  ,  in  conservare,  sau  in  paragina.




SU T-50

Suhoi T 50
 

Conform analistilor americani, cel mai modern avion de lupta rusesc SU-T-50 e superior ca manevrabilitate si calitati de zbor celui mai modern avion de lupta american!




duminică, 23 noiembrie 2014

duminică, 26 octombrie 2014

IAR 99 TD

Se întrevăd zorile industriei aeronautice românești? Proiectul IAR-99 TD prezentat la Inventika
     La Salonul de invenții și inovații “Inventika” din 15-18 octombrie desfășurat în cadrul Romexpo, sub egida Ministerului  Educației Naționale, a fost prezentată la standul INCAS macheta avionului IAR-99 TD, varianta modernizată a avionului românesc de antrenament IAR-99 Șoim.



Prototipul  este așteptat a fi gata de testare în 2016 și reprezintă un pas cheie în dezvoltarea pe termen lung a noii generații de avioane de antrenament produse în țara noastră. IAR-99 TD își propune să se încadreze în generația  4.5 de avioane militare de antrenament.
Ca și aspect, macheta demonstratorului tehnologic se remarcă printr-un “bot” alungit ce face loc modernului radar AESA și o ușoară redimensionare a șasiului pentru montarea noului motor marca Honeywell, mai modern decât actualul Viper. Avionul va fi în continuare subsonic, cu o viteză maximă de aprox. 850 km/h.

Un element de noutate va fi constituit de bordul complet digitalizat, care împreună cu sistemul HOTAS (Hands On Throttle-And-Stick), avionica modernă și sistemul de comunicații compatibil cu cele mai recente standarde NATO va permite realizarea de misiuni de antrenament militar complexe, ce includ comunicarea cu rețeaua de radare la sol și simularea de ținte virtuale.
Dorim mult succes acestui proiect și fabricarea la scară largă pentru dotarea Forțelor Aeriene Române și, de ce nu, exportul către țările care doresc un avion militar de antrenament avantajos ca preț, fiabil și compatibil cu noua generație 4.5 în curs de implementare în majoritatea țărilor NATO.

SURSA:  rbnpress.info

sâmbătă, 20 septembrie 2014

Rob Holland Ultimate Airshows

 Rob Holland Ultimate Airshows

 Avioane  din  al  doilea  razboi  mondial  zburand  in  formatie  cu  un  avion  modern  de  acrobatie.

 World  War  Two  - Air Show Planes











sursa: Rob Holland Ultimate Airshows Facebook

Proiect NASA

Proiect    avangardist  al  NASA

joi, 11 septembrie 2014

AeroMoon

Fara  cuvinte

Felicitari si Albume Foto Halloween

Halloween


 
 

Antonov An 225 Mriya

Antonov  An 225  este  cel  mai  mare  avion  din   lume.
     Antonov An-225 Mriya (prescurtat An-225, Антонов Ан-225 Мрія, Cod NATO: Cossack) este un avion de transport militar strategic de mare gabarit, care a fost proiectat si construit de Antonov ASTC. Este considerat cel mai mare avion din lume în serviciu activ, ținând cont de performanțele sale deosebite.


      A fost proiectat într-un timp record de doar 3 ani și jumătate. A fost proiectat pentru a fi utilizat în cadrul programului spațial sovietic, ca un înlocuitor pentru Myasishchev VM-T 'Atlant'. Capabil de a transporta boosterele rachetei Energhia si racheta în sine în încărcătură "captivă" (nu pentru a fi lansată), misiunea sa era aproape identică cu aceea a avionului de transport al rachetei americane Discovery.
     An-225 este o extensie a precedentului proiect An-124. Pentru a întruni nevoile noului scop, două motoare suplimentare au fost adăugate, structura de rezistență a aripilor îmbunătățită, iar trenul de aterizare a fost mărit la un număr de 52 de roți. Ușa cargo posterioară și rampa versiunii An-124 au fost eliminate, și ampenajul a fost schimbat de la un singur stabilizator vertical la o coadă dublă cu un stabilizator orizontal supradimensionat. Diferit de An-124, An-225 nu a fost destinat pentru transporturi tactice și nu e desemnat pentru operațiuni de rază scurtă.

     Primul zbor al avionului An-225 a avut loc la 21 decembrie 1988. La ora actuală un singur exemplar se află în serviciu. Este disponibil pentru transporturi comerciale de gabarit depășit, de până la 250 tone. Un al doilea exemplar a fost parțial construit la sfârșitul anilor '80, dar nu a fost finalizat din motive financiare. Acesta se vrea a fi finalizat la sfârșitul lui 2008. Construirea altor exemplare va depinde de cererea pieței pentru transporturi aeriene de mare gabarit.
An-225 este cel mai greu avion din lume, deși anvergura sa este mai mică decât cea a hidroavionului "Spruce Goose" proiectat de Howard Hughes. Amândouă exemplarele - An-124 si An-225 - sunt mai mari decât C-5 Galaxy, cel mai mare avion din dotarea Statelor Unite. An-225 este de asemenea mai mare decât Airbus A380.In inaltimea sa antonov an-225 are 18,1m iar airbus a380 are 24,1m.Airbus este mai inalt decat antonov dar nu poate transporta o greutate ca si cea transportata de antonov.Anvergura avionului de tip cargo antonov an-225 este de 88,4m iar cea a avionului civil Airbus A380 este de 79,8m ,rezultand ca avionul de tip cargo antonov an-225 este mai mare decat Airbus A380.
În noiembrie 2004, Federația Aeronautică Internațională a introdus An-225 în Cartea Recordurilor pentru cele 106 recorduri și a performanțelor aeriene de excepție.


Caracteristici generale

  • Anul: 1988
  • Echipaj: 6
  • Personal în afara echipajului: 63
  • Anvergură: 88.4 m
  • Lungime: 84 m
  • Inălțime: 18.1 m
  • Suprafața aripilor 905 m2
  • Motoare: TRDD D18T, 6 buc (23400 CP fiecare)
  • Masa Max combustibil: 300 de tone
  • Sarcină utilă maximă : 250 de tone
  • Masa maximă (cu încărcătură): 600 de tone

Performanțe

  • Viteza de croazieră: 750-850 km/h
  • Raza de acțiune cu 200 t încărcătură: 4.500 km
  • Raza de acțiune cu 150 t încărcătură: 7000 km
  • Raza de acțiune rezervoare la maxim: 15.400 km
  • Plafon: pâna la 11.6 km
  • Dimensiuni cargo (lungime, lățime, înălțime): 43.3 m x 6.4 m x 4.4 m
  • Pista de decolare 3,5 km
Sursa:  wikipedia

sâmbătă, 30 august 2014

IAR 80


 IAR 80 a fost un avion monoplan de vânătoare și bombardament în picaj românesc folosit în cel de-al Doilea Război Mondial. A fost realizat la IAR Brașov de o echipă compusă din: prof. Ion Grosu, Ion Coșereanu, ing. Gheorhe Zotta, Viziru Grosu și Ion Wallner. La vremea respectivă, IAR 80 era comparabil cu cele mai moderne avioane de luptă, precum Bf 109 din Germania, Mitsubishi A6M Zero din Japonia, Hawker Hurricane și Supermarine Spitfire din Marea Britanie. În a doua parte a războiului, acest proiect s-a dovedit a fi depășit tehnologic. După aproximativ cinci ani de la terminarea războiului, avioanele au fost înlocuite în totalitate cu modele sovietice. În anul 1955 Comandamentul Forțelor Aeronauticii Militare a hotărât dezmembrarea aparatelor și casarea lor. Nu s-a păstrat niciun aparat întreg. 

Prototipul

IAR-80 3view.svg
     La sfârșitul anului 1937 a început munca pentru realizarea IAR 80, inițial fiind conceput cu carlinga deschisă și motorul IAR K14-III C32 de 870 CP (649 kW). Se lucra încet la acest proiect și primul zbor a fost efectuat în aprilie 1939.Testele ulterioare au fost impresionante: avionul atingea viteza de 510 km/h la înălțimea de 4000 m.
     Câteva probleme mărunte descoperite în urma testelor au fost rezolvate în următorul an. Pentru mai multă putere a fost instalat un nou motor de 930 CP (690 kW) și anume versiunea C36 a K14-III. Din pricina puterii acestui motor au fost necesare de asemenea modificări ale fuzelajului. Ca urmare, rezervorul a fost mărit la 455 l, aripile lungite și forma cozii modificată pentru eliminarea unor probleme de aerodinamică.      Carlinga a fost mutată un pic mai în spate, iar pentru a compensa vizibilitatea scaunul pilotului a fost înălțat și întreaga carlingă acoperită.
     Prototipul îmbunătățit a fost testat cu avionul Heinkel He 112 care tocmai sosise din Germania ca începutul unei mai mari comenzi. Deși He 112 era oarecum mai modern și mult mai bine armat, IAR 80 cu un motor mai puternic s-a dovedit a fi mult mai performant în restul privințelor. Aviația Regală, fiind impresionată, a comandat imediat 100 de bucăți pe 18 decembrie, 1939, iar comenzile pentru He 112 au fost anulate.
Caracteristici
  • Lungime: 8,16 m.
  • Anvergură: 10,0 m.
  • Înălțime: 3,6 m.
  • Suprafață portantă: 15,50 m².
  • Masă (gol): 1780 kg.
  • Masă (maxim): 2280 kg.
  • Motor: IAR K14-III C32, 870 CP (649 kW), ulterior IAR K14-III C36, 930 CP (690 kW).
Performanțe
  • Viteză maximă: 510 km/h la 4000 m.
  • Plafon: 10500 m (34,500 ft).
  • Timp de urcare la 5000 m: 6 min.
Armament
  • 2 × FN (Browning) 7,92 mm.

 

IAR 80

     Producția trebuia să înceapă imediat dar procurarea armamentului s-a dovedit a fi o problemă serioasă. Pe prototip au fost montate doar două mitraliere Fabrique Naționale de calibrul 7,92 mm de producție Belgiană. Acest armament era evident prea slab pentru folosirea în război iar conform proiectului avionul ar fi trebuit să fie dotat cu șase astfel de arme. Cu ocazia invadării Belgiei și a Țărilor de Jos de către Germania, furnizarea acestor arme a încetat și din păcate nu existau arme românești care să se potrivească pe avion. În lipsa armamentului producția a fost oprită.
     În noiembrie 1940 România intră în alianță cu Puterile Axei și germanii au permis reluarea transportului de armament din Belgia. Chiar dacă s-a achiziționat mai mult armament, avioanele produse aveau montate doar 4 mitraliere.
La exemplarele de serie fost mărită lungimea, anvergura și suprafața portantă. A primit un motor mai puternic și a crescut greutatea totală. Din această versiune vor fi construite în total 50 de aparate, numerotate 1 - 50.
Caracteristici
  • Lungime: 8,9 m.
  • Anvergură: 10,7 m.
  • Înălțime: 3,6 m.
  • Suprafață portantă: 16 m².
  • Masă (gol): 1780 kg.
  • Masă (maxim): 2550 kg.
  • Motor: IAR K14-III C36, 930 CP (690 kW) seriile 1 -20, IAR K14-IV C32, 960 CP (716 kW) seriile 21 - 50.
Performanțe
  • Viteză maximă: 514 km/h la 4000 m, 560 km/h la 7000 m.
  • Autonomie: 940 km la viteza de 330 km/h.
  • Plafon: 10500 m (34,500 ft).
  • Timp de urcare la 1000 m: 1 min 20 s, la 4500 m: 5 min 40 s.
Armament
  • 4 × FN (Browning) 7,92 mm cu o rezervă de 2000 de cartușe (4 × 500).

 

IAR 80A

     În aprilie 1941 România era cuprinsă în sfera de influență a Germaniei, așadar germanii au furnizat mai mult armament. Armamentul a fost încorporat repede în proiect și modelul 80A care a rezultat, conform proiectului era dotat cu 6 arme. De asemenea, parbrizul avionului a fost realizat din sticlă blindată și scaunul pilotului blindat.
     Avionul a fost motorizat cu noul motor IAR K14-1000A, de 1025 CP. Deoarece acest motor era prea puternic pentru celula inițială, fuzelajul a fost modificat și întărit.
Deși IAR 80A avea un motor mai puternic, adăugarea greutății armelor, muniției și armurii au contribuit la ușoara reducere a vitezei maxime la 509 km/h. Noul model era însă un progres evident și a înlocuit în producție vechiul model începând cu avionul numărul 51. Opt noi avioane au fost terminate la timp pentru participarea la razboiul de eliberare a Basarabiei începind din 22 iunie 1941. Din această versiune vor fi construite 90 de aparate, cu numerele 051 -090, 106 - 150 și 176 - 180.
Caracteristici
  • Lungime: 9,22 m.
  • Anvergură: 9,09 m.
  • Înălțime: 3,82 m.
  • Suprafața aripii: 17 m².
  • Masă (gol echipat): 2095 kg.
  • Masă (maxim): 2720 kg.
  • Motor: × IAR K14-1000A, 1025 cp (764 kW).
Performanțe
  • Viteză maximă: 540 km/h.
  • Autonomie: 1150 km.
  • Plafon: 10500 m.
  • Încărcătura aripii: 132,35 kg/m².
Armament
  • 6 × FN (Browning) 7,92 mm cu o rezervă de 2400 de cartușe (6 × 400).

 

IAR 80B

La această versiune două din mitralierele Browning au fost înlocuite cu două mitraliere FN de 13,2 mm și s-a mărit anvergura. S-a îmbunătățit protecția rezervoarelor de combustibil și blindajul în dreptul pilotului. Din această versiune s-au fabricat 20 de aparate, cu numerele 181 - 200. În continuare,11 aparate din seria 201 - 211 vor fi echipate cu câte două rezervoare de combustibil suplimentare, de câte 100 l, largabile, amplasate sub aripi.
Caracteristici
  • Lungime: 9,22 m.
  • Anvergură: 11 m.
  • Înălțime: 3,82 m.
  • Suprafața aripii: 17 m².
  • Masă (gol echipat): 2135 kg.
  • Masă (maxim): 2810 kg (2960 kg cu rezervoarele suplimentare).
  • Motor: × IAR K14-1000A, 1025 cp (764 kW).
Performanțe
  • Viteză maximă: 470 km/h la 4500 m.
  • Autonomie: 1030 km la 4500 m.
Armament
  • 2 × FN (Browning) 13,2 mm cu o rezervă de 300 cartușe (2 × 150).
  • 4 × FN (Browning) 7,92 mm cu o rezervă de 1600 de cartușe (4 × 400).

 

IAR 80DC

     La Atelierele de Reparații Material Volant (ARMV), care ulterior a devenit Întreprinderea de Avioane București s-au transformat câteva aparate IAR 80 în versiunea biloc, pentru antrenament, versiunea fiind numită IAR 80DC (dublă comandă). Aceste aparate au intrat în dotarea școlilor de piloți de vânătoare.[2]

 

IAR 81

     Este o versiune echipată pentru a putea executa misiuni de bombardament în picaj (Bo-Pi). În acest scop s-a pornit de la diverse versiuni de IAR 80, care au fost echipate cu lansatoare de bombe.
La versiunea IAR 81 de bază s-a pornit de la versiunea IAR 80A, căreia i-au fost adăugate trei lansatoare de bombe, două pentru bombe de 50 kg amplasate sub aripi și unul pentru o bombă de 250 kg amplasat sub fuzelaj. Armamentul era la fel cu al versiunii IAR 80A. Din această versiune s-au fabricat 50 de exemplare, cu numerele 091 - 105, 151 - 175 și 231 - 240.
Caracteristici
  • Versiune de bază: IAR 80A.
  • Masă (maxim): 3070 kg.
Performanțe
  • Viteză cu cele trei bombe acroșate: 470 km/h la 4500 m.
  • Viteză de croazieră (la aceeași altitudine): 400 km/h (cu motorul în regim de 70 % din puterea nominală).

 

IAR 81A

    Această versiune provine din versiunea IAR 80B. Deosebirile constau în rezerva de cartușe pentru mitralierele de 13,2 mm, iar în locul bombelor de 50 kg avea rezervoare suplimentare de combustibil. S-au produs 29 de exemplare, cu seriile 212 - 230 și 291 - 300.
Caracteristici
  • Versiune de bază: IAR 80B.
  • Masă (maxim): 3250 kg.
Performanțe
  • Viteză cu bomba acroșată: 455 km/h la 4500 m și 370 km/h la nivelul mării.
Armament
  • 2 × FN (Browning) 13,2 mm cu o rezervă de 350 cartușe (2 × 175).
  • 4 × FN (Browning) 7,92 mm cu o rezervă de 1600 de cartușe (4 × 400).
  • 1 bombă de 250 kg.

 

IAR 81B

La această versiune mitralierele de 13,2 mm sunt înlocuite cu două tunuri Ikaria (licență Oerlikon) de 20 mm, fiecare cu câte 60 de lovituri. Astfel puterea sa de foc era similară cu a aparatului Spitfire V. S-au produs 50 de exemplare, cu seriile 241 - 290.
Caracteristici
  • Versiune de bază: IAR 81A.
  • Masă cu bomba și rezervoarele suplimentare (maxim): 3260 kg.
Performanțe
  • Viteză cu bomba acroșată: 455 km/h la 4500 m și 370 km/h la nivelul mării.
  • Timp de urcare la 5000 m în configurația vânător (fără bombă): 7 min 30 s.
Armament
  • 2 × tun Ikaria 20 mm cu o rezervă de 120 lovituri (2 × 60).
  • 4 × FN (Browning) 7,92 mm cu o rezervă de 1600 de cartușe (4 × 400).
  • 1 bombă de 250 kg.

 

IAR 81C

La această versiune tunurile Ikaria au fost înlocuite cu tunuri Mauser MG 151 de 20 mm, cu rezervă de lovituri mărită. Din această versiune s-au fabricat 38 de exemplare din seria de 100 comandată, cu seriile începând cu 301.
Caracteristici
  • Lungime: 9,22 m.
  • Anvergură: 9,09 m.
  • Înălțime: 3,82 m.
  • Suprafață portantă: 17 m².
  • Masă (gol): 2200 kg.
  • Masă (maximă): 2980 kg.
  • Motor: IAR K14-1000A, 1025 CP (764 kW).
Performanțe
  • Viteza maximă: 560 km/h la 7000 m.
  • Autonomie: 730 km.
  • Plafon: 10000 m.
  • Încărcătura aripii: 132,35 kg/m².
Armament
  • 2 × tun MG 151/20 cu o rezervă de 350 lovituri (2 × 175).
  • 4 × FN (Browning) 7,92 mm cu o rezervă de 1600 de cartușe (4 × 400).

 

Alte versiuni

    S-a încercat adaptarea pe un IAR 81 a unui motor Junkers Jumo 211 Da, motor cu 12 cilindri în V inversat, supraalimentat, cu o putere mult mai mare, de 1340 CP (1000 kW). Rezultatele sunt puțin cunoscute.De asemenea, la un IAR 80 s-a înlocuit motorul inițial cu unul BMW 801, utilizat de avionul de vânătoare german Focke-Wulf Fw 190, ce putea dezvolta o viteză de cel puțin 600 km/h, dar acest lucru nu a putut fi pus în practică la scară, datorită faptului că germanii au fost în imposibilitatea de a furniza motorul.


sursa:  wikipedia

Cum ar fi putut arata armata romana azi

Din surse, nu chiar anonime, s-a aflat că în 2004, Rusia era dispusă să-i ofere României transferul tehnologic necesar revitalizarii industriei de Apărare, în schimbul menţinerii statutului de ţară neutră, declară Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni.


     Primul punct de pe lista de propuneri ale Rusiei viza retehnologizarea uzinei de avioane de la Craiova şi a fabricii de motoare de aviaţie Turbomecanica. Concernul MiG era dispus să asigure modernizarea la fabrica de la Craiova a celor 18 MiG-29 A/B româneşti la un standard peste MiG-29M care oricum era superior lui MiG-29 Sniper. 


     MiG-29K/KUB pe care îl ofereau ruşii este echipat cu motoare mai economice şi mai puternice decât MiG-29 A/B şi dispune de radarul Phazotron Zhuk, superior radarului APG-68(V)2, de pe vechile F-16 block 15 portugheze care vor intra în dotarea armatei române în 2017. Rusia a mai sugerat României că era de acord ca România să construiască la Craiova cel puţin încă 100 de noi avioane MiG-29 K/KUB pentru a înzestra bazele aeriene de la Craiova, Timişoara, Deveselu, Ianca şi Mihail Kogălniceanu care au şi fost ulterior desfiinţate ca urmare a intrării României în NATO.  

     Dacă Ion Iliescu şi guvernul PSD de la acea dată ar fi acceptat propunerea, livrarea de tablă de dur aluminiu din care sunt realizate avioanele (la care preţul la nivel mondial a crescut în 2003 cu 50%), nu s-ar mai ajuns la privatizarea combinatului Alro Slatina în 2005 şi la scandalul de trafic de influenţă, de care a fost acuzată tripleta prezidenţială Băsescu-Udrea-Cocoş din 2006. Practic, România ar fi avut în 2017, în loc de 12 avioane multirol vechi de peste 30 de ani, un număr de zece ori mai mare, majoritatea cu vârsta sub 10 ani şi fabricate în România.

     Al doilea punct de pe lista de propuneri ale Rusiei viza retehnologizarea Întreprinderii de producţie şi reparaţii a tehnicii de rachete Crîngu lui Bot (azi ELMEC Ploieşti). Aceasta avea în producţia de serie copii ale rachetele aer-aer sovietice: A-90 (după RS-2 US), A-91 (după R-3 S) şi A-911 (după R-23 T). Ruşii erau dispuşi la punctul 2.1 al listei să transfere fabricii de rachete româneşti tehnologia necesară producerii celei mai moderne variante de înarmare a MiG-29 M, adică racheta aer-aer R-77RVV-AE (bătaie 100-120 km), supranumită de occidentali Amraamski.

     Ruşii ştiau că la Crîngu lui Bot s-au mai produs şi rachete sol-aer portabile CA-94/95 (copii ale 9K32M Strela-2M) create în 1971, rachete antitanc dirijate prin fir 9 M 14-M (Maliutka M2T) din 1964 şi un număr redus de rachete aer-sol A-921 (Kh-23M) apărute în 1973, motiv pentru care s-au arătat dispuşi să ofere la punctul 2.2 al listei tehnologia fabricării celor mai moderne rachete sol-aer: 9K338 Igla-S, rezistente la contramăsuri electronice şi prevăzute cu sisteme de vedere pe timp de noapte. Precum şi la punctul 2.3 al listei, a celor antitanc dirijate pe fascicol laser 9A4172 Vikhr. Primul sistem de rachete (Igla-S), având o rază de acţiune şi o înalţime maximă de 6.000 m, ar fi permis înlocuirea subunităţilor de mitraliere AA de tip MR-4 cal. 14,5 mm, de artilerie AA cal. 30 mm şi de rachete AA de tip CA-94/95 din compunera brigăzilor şi diviziilor trupelor de uscat. Aceeaşi rachetă Igla-S putea înlocui şi bateriile de artilerie AA cal.37 şi 57 mm care apără bazele aeriene şi pe cele navale. În ceea ce priveşte racheta antitanc Vikhr, cu bătaia maximă de 10 km, ea ar fi înzestrat companiile antitanc ale brigăzilor de infanterie şi mecanizate, fiind utilizate şi de către elicopterului IAR-330 Socat, atât împotriva tancurilor cât şi ca rachete aer-aer.

     Rusia oferea la punctul 2.4 al listei şi tehnologia rachetelor Kh-35 Uran, supranumite de occidentali Harpoonski pentru asemănarea lor cu AGM-84 Harpoon. Kh-35 are o rază de acţiune de 130 km, putând fi acroşate de MiG-29M şi folosite la atacarea ţintelor terestre sau navale. Ele ar fi putut înzestra astfel şi bateriile divizionului 160 de coastă, existente în zonele: 2 Mai-Agigea şi Constanţa-Capul Midia, desfiinţate în perioada 2001-2003, ca urmare a retragerii din dotare a vechilor tunuri sovietice KS-30 cal. 130 mm, cu bătaia de 24 km.

     Aceeaşi rachetă Kh-35, care echipează distrugătorul Smetlivâi din flota rusă a Mării Negre, putea înlocui vechile rachete P-21/ P-22 (bătaie maximă 80 km) de pe cele 6 corvete purtătoare de rachete din clasele Tarantul şi Osa-1 şi de pe distrugătorul Măraşeşti. Alte patru corvete cu un deplasament de 1.600 t, din clasa amiral Petre Bărbuneanu, puteaz fi înarmate, la şantierele navale de la Mangalia, cu aceleaşi rachete anti-navă Kh-35, fără a mai fi nevoie de achiziţionarea de la fier vechi a celor două fregate britanice neînarmate, din clasa Type 22.
Ce ar fi câştigat România dacă ar fi dat curs ofertei Rusiei? În primul rînd, sporirea capacităţii de apărare a ţării prin introducerea de tehnică modernă, fabricată în România, a cărei valoare de piaţă ar fi fost de peste 7 miliarde de euro. Şi ar fi economisit alte 7 miliarde de euro, cheltuiţi cu menţinerea trupelor de ocupaţie româneşti în Irak şi Afganistan, precum şi pierduţi la „poker” de Băsescu în 2005, când a decis radierea a 85% din datoria de peste 2 miliarde de euro, pe care Irakul o avea de înapoiat României. Dar şi prin păstrarea în structura operativă a armatei a 5.000-10.000 de excelenţi ingineri, tehnicieni militari, piloţi, navigatori, ofiţeri de comandă, subofiţeri şi maiştri militari. Apoi, s-ar fi creat 10.000 de noi locuri de muncă, în special în industria de apărare, specialiştii aceştia cu înaltă calificare putând fi lua parte şi la repararea şi întreţinerea tehnicii de luptă.

     Ce a câştigat România refuzîndu-i pe ruşi şi intrând în NATO? Ceea ce a văzut orice român urmărind parada militară de la 1 Decembrie şi citind Carta Albă a Apărării: 60% din echipamentele armatei române sunt nefuncţionale, capacitatea de luptă este la un nivel critic, nivelul de instruire a militarilor este foarte slab, structura de forțe dezechilibrată şi sistemul de comandă depășit. Am înţeles dintr-un interviu recent al excelenţei sale Duane C. Butcher, însărcinat cu afaceri ad-interim al ambasadei SUA la Bucureşti, că situaţia armatei române prezentată de Carta Albă a Apărării trebuie văzută ca un progres foarte solid al relaţiilor româno-americane şi că că din punctul de vedere al SUA, parteneriatul militar merge mai bine chiar decât ar fi putut spera.
  

http://romanian.ruvr.ru

duminică, 11 mai 2014

Recorduri Concorde

Avionul  Concorde  detine  mai multe  recorduri  mondiale:
 
New York -  Londra : 2 ore, 52 minute si 59 seconde in  7  Februarie  1996
London - Boston : 3 ore, 5 minute si 34 seconde in 8 Octombrie   2003
Boston - Paris: 3 ore  si  9 minute  in 1974
Londra - New York: 2 ore, 59 minute si 36 seconde in Decembrie 1979
Londra - Sydney: 17 ore si 3 minute  in 1985
New York - Seattle: 3 ore, 55 minute si 34 seconde in  5  Noiembrie 2003
A  zburat  in jurul  globului  in  39 ore , 42 minute  si  3  secunde  in  12/13 Octombrie 2003

 

duminică, 4 mai 2014

Tupolev Tu 160

 Tupolev  Tu  160,  bombardier  strategic rusesc.


 Dispune  de geometrie  variabila  a  aripilor,  in  functie  de  viteza  de  zbor.



Postări populare